Epicondilita laterală
Sportivii de performanță sau persoanele care suferă o accidentare în zona cotului au nevoie de o recuperare adecvată. Leziunile cotului pot să lase urme în timp, în sensul că poate să apară sensibilitate în timpul efectuării unor mișcări sau unele dintre acestea pot fi dificil de făcut.
Pentru a evita aceste probleme ce apar în timp, este necesară efectuarea unui program de recuperare personalizat, în conceperea căruia să se țină cont de starea de sănătate a pacientului, precum și de orice alte afecțiuni și de severitatea leziunii.
Epicondilita medială, cunoscută în mod obișnuit sub numele de cotul jucătorului de golf, este o afecțiune caracterizată prin durere și inflamație în jurul părții interioare a cotului. Chiar dacă poartă acest nume, leziunea poate afecta orice pacient care se angajează în mișcări repetitive ale încheieturii mâinii și antebrațului, nu doar jucătorii de gold. Epicondilita medială afectează în primul rând tendoanele care leagă mușchii antebrațului de proeminența osoasă (epicondilul medial) din interiorul cotului.
Cunoaștem cât de important este pentru orice om să poată să desfășoare activitățile fără durere. Din păcate, există leziuni care vor limita mobilitatea și care produc sensibilitate, disconfort sau chiar durere severă. Pentru sportivi este esențial să se întoarcă în cel mai scurt timp la antrenamente, fără riscuri, motiv pentru care fiecare plan de recuperare este gândit atât pentru ameliorarea simptomelor, cât și pentru prevenirea leziunilor viitoare.
Epicondilita medială se manifestă printr-o varietate de simptome care pot împiedica activitățile zilnice și pot limita performanța în sport sau în diverse alte sarcini. Cel mai frecvent simptom este durerea sau sensibilitatea în jurul părții interioare a cotului, care poate radia în jos spre antebraț. Acest disconfort se agravează adesea când persoana afectată desfășoară activități care implică prinderea, ridicarea sau flexia repetitivă a încheieturii mâinii. Persoanele cu epicondilită medială pot prezenta, de asemenea, slăbiciune la nivelul brațului afectat, precum și rigiditate sau limitarea mobilității.
Există două tipuri principale de epicondilită medială: acută și cronică. Epicondilita medială acută apare de obicei ca urmare a unei leziuni sau a unei traume bruște, care duce la durere și inflamație imediată. Epicondilita medială cronică, pe de altă parte, se dezvoltă treptat, din cauza stresului repetitiv exercitat asupra tendoanelor. Cazurile cronice prezintă adesea simptome mai ușoare inițial, dar acestea pot progresa și deveni mai persistente dacă nu sunt tratate și dacă zona nu este menajată corespunzător.
Mai mulți factori de risc contribuie la dezvoltarea epicondilitei mediale. Sportivii, în special cei implicați în sporturi precum golf, tenis, baseball și haltere, sunt predispuși la această afecțiune datorită mișcărilor repetitive implicate în activitățile respective. În plus, persoanele care efectuează muncă manuală care implică mișcări repetitive ale antebrațului, cum ar fi tâmplăria, instalațiile sanitare și vopsirea, sunt, de asemenea, expuse unui risc crescut. Factori precum vârsta, sexul (mai frecvent la bărbați) și anumite afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi artrita reumatoidă, pot crește și mai mult susceptibilitatea la epicondilita medială.
Descoperă programele și terapiile Alchimeia
Cauzele epicondilitei mediale
Epicondilita medială este cauzată în principal de suprasolicitare sau stres repetitiv asupra mușchilor și tendoanelor antebrațului. Aceste mișcări repetate duc la încordarea tendoanelor, ceea ce provoacă micro-rupturi și inflamație ulterioară. Stresul repetat se poate datora activităților care implică prinderea, ridicarea sau flexia încheieturii mâinii, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în sport.
Pentru a diagnostica epicondilita mediană, este necesară o examinare fizică amănunțită și o revizuire a istoricului medical al pacientului. Este important să se analizeze mobilitatea cotului, sensibilitatea și gradul de umflare în jurul epicondilului medial, precum și puterea de prindere. Acești indicatori sunt esențiali pentru a determina severitatea leziunii. În unele cazuri, testele imagistice, cum ar fi radiografiile, ultrasunetele sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pot fi comandate pentru a exclude alte cauze potențiale ale durerii de cot, cum ar fi fracturile sau blocarea nervilor.
Factorii de risc ce pot favoriza apariția epicondilitei mediale includ ocupația pacientului, participarea la activități sportive și orice afecțiuni medicale subiacente.
Tratamentele epicondilitei mediale
Tratamentul epicondilitei mediale implică de obicei o combinație de intervenții non-chirurgicale care vizează reducerea durerii, promovarea vindecării și prevenirea leziunilor ulterioare. Această abordare colaborativă este necesară pentru o recuperare cât mai ușoară și cu rezultate bune, în așa fel încât pacientul să nu fie afectat de alte leziuni care apar atunci când zona rămâne sensibilă.
Este necesară odihna și aplicarea de gheață la nivel local pentru atenuarea durerii și reducerea inflamației. Această fază inițială de vindecare este importantă pentru tratarea simptomelor de moment, însă gestionarea epicondilitei mediale poate implica recuperare pe termen lung.
Kinetoterapia, inclusiv exercițiile de întindere și întărire, poate ajuta la îmbunătățirea flexibilității, la restabilirea echilibrului muscular și la promovarea vindecării. În plus, tehnici precum ultrasunetele, terapia cu laser și terapia cu unde de șoc extracorporeale (ESWT) pot fi folosite pentru a accelera repararea țesuturilor și pentru a ajuta pacientul să se întoarcă cât mai repede la activitățile obișnuite.
La Alchimeia ne concentrăm pe metode de recuperare cu eficacitate pe termen lung, care să nu prezinte riscuri și fără efecte secundare. Terapiile noninvazive sunt cele pe care le promovăm și pe care ne dorim să integrăm în planurile de tratament personalizate.
Recuperarea pacientului poate fi diferită, în funcție de severitatea afecțiunii și de respectarea protocoalelor de tratament. Este esențial să se lucreze cu răbdare, progresiv, pentru ca tendoanele să se vindece înainte de a reveni treptat la activitățile care au cauzat leziunea. Programele de recuperare sunt necesare pentru ca pacientul să își recapete puterea, flexibilitatea și funcționalitatea generală a brațului afectat.
Prevenirea epicondilitei mediale recurente implică modificarea tehnicilor de activitate, utilizarea echipamentului adecvat și implementarea unor rutine adecvate de încălzire și întindere. Angajarea în exerciții regulate de forță și flexibilitate poate ajuta, de asemenea, la prevenirea leziunilor viitoare.
Cu odihnă adecvată, măsuri conservatoare și recuperare, persoanele cu epicondilită medială își pot recăpăta forța și funcționarea obișnuită a brațului. Ne dorim ca în urma recuperării pacientul să prezinte un risc cât mai scăzut de recidivă, iar în acest sens ne străduim să implicăm persoanele activ în programul de tratament. Colaborarea eficientă dintre pacient și specialist este esențială pentru ajustarea planului în funcție de rezultate și de ceea ce se întâmplă pe parcurs.
Fă-ți o programare
Dacă dorești să faci o programare sau să afli detalii despre serviciile noastre, te rugăm să ne contactezi la numărul afișat sau să completezi formularul de mai jos.