Recuperarea dupa AVC (Accident Vascular Cerebral)

Accidentul vascular cerebral este una dintre principalele cauze de invaliditate dobândită și permanentă la nivel mondial. Deși tratamentul accidentului vascular cerebral acut a fost îmbunătățit considerabil, majoritatea pacienților rămân până în prezent cu dizabilități, cu un impact considerabil asupra independenței funcționale și a calității vieții. Având în vedere că numărul absolut de supraviețuitori ai accidentului vascular cerebral este probabil să crească în continuare din cauza schimbărilor demografice din societățile noastre îmbătrânite, sunt necesare noi strategii pentru a îmbunătăți neuroreabilitarea.

Accidentele vasculare cerebrale se produc, de cele mai multe ori, atunci când un cheag de sânge se depune într-una dintre arterele creierului, blocând fluxul sanguin. Acestea pot fi de 3 tipuri:

• Accident vascular cerebral trombotic
• Accident vascular cerebral embolic
• Accident vascular cerebral hemoragic

Deoarece diferite zone ale creierului sunt responsabile pentru diferite funcții, simptomele accidentului vascular cerebral variază. Acestea pot fi modificări ale senzațiilor, mișcării, vederii, vorbirii, echilibrului și coordonării. Uneori, un accident vascular cerebral este precedat de unul sau mai multe atacuri ischemice tranzitorii (AIT). Acestea sunt episoade scurte de simptome asemănătoare accidentului vascular cerebral care durează câteva minute – sau posibil până la 24 de ore – dar care dispar de la sine.

Toată lumea ar trebui să învețe următoarele semne de avertizare ale accidentului vascular cerebral. Dacă prezentați oricare dintre aceste simptome:

• Slăbiciune la nivelul unui braț, mână sau picior
• Amorțeală pe o parte a corpului
• Întunecare bruscă sau pierderea vederii, în special la un ochi
• Dificultăți bruște de vorbire
• Incapacitatea de a înțelege ce spune cineva
• Amețeli sau pierderea echilibrului
• Dureri de cap bruște, de durată, chinuitoare

Sunați imediat la 112. Cu cât sunați mai repede, cu atât mai repede poate începe tratamentul – “timpul înseamnă creier”, după cum spun medicii de la camera de urgență.

Cel mai important motor al recuperării funcționale după un accident vascular cerebral este reorganizarea neuronală. Pentru a dezvolta strategii noi, bazate pe neurobiologie, pentru a promova recuperarea funcției, este obligatorie o mai bună înțelegere a mecanismelor care permit plasticitatea și recuperarea.

Tipul de tratament depinde de tipul de accident vascular cerebral care a avut loc. În cazul în care alimentarea cu sânge a creierului este restabilită rapid și complet, este posibilă o recuperare completă, cu handicap redus sau inexistent. Cu cât afectarea este mai extinsă și cu cât întârzierea tratamentului este mai mare, cu atât afectarea este mai gravă și mai de durată.

Recuperarea după un accident vascular cerebral depinde de modul în care zonele sănătoase ale creierului preiau sarcinile care au fost îndeplinite de țesutul cerebral afectat. Într-o anumită măsură, în special la copii și la adulții tineri, recuperarea este posibilă datorită capacității creierului de a compensa leziunile dintr-o zonă prin intensificarea activității în altă zonă – prin utilizarea unor cabluri alternative pentru anumite funcții sau prin reconfigurarea în jurul zonei lezate. Atunci când o astfel de reconfigurare nu este posibilă, tehnicile de reabilitare pot ajuta creierul să își recupereze funcțiile.

Terapiile de reabilitare sunt esențiale în cadrul echipei interdisciplinare pentru facilitarea revenirii la activitățile cotidiene și îmbunătățirea calității generale a vieții în timpul procesului de recuperare post accident vascular cerebral. Cu toate acestea, există o dezbatere continuă cu privire la momentul optim și intensitatea serviciilor de reabilitare. Unele cercetări sugerează că mobilizarea foarte timpurie (care începe în termen de 24 de ore de la debutul accidentului vascular cerebral) poate afecta rezultatele și crește riscul de probleme legate de tensiunea arterială și de căderi. Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a obține o înțelegere mai cuprinzătoare a acestei probleme.

Un studiu cuprinzător al evoluțiilor recente în domeniul recuperării accidentului vascular cerebral, publicat in 2020, utilizează neuroimagistica și stimularea neinvazivă a creierului. Acesta demonstrează că, combinarea tehnicilor de neuroimagistică și de neurostimulare permite o mai bună înțelegere a modului în care plasticitatea creierului poate fi modulată pentru a promova reorganizarea rețelelor neuronale.

Perioada de după un accident vascular cerebral este adesea împărțită în faze. Consorțiul “The Stroke Roundtable Consortium” a propus să se desemneze:

• Primele 24 de ore ca fază hiperacută
• Primele 7 zile ca fază acută
• Primele 3 luni ca fază subacută timpurie
• Lunile 4-6 ca fază subacută târzie
• De la 6 luni încolo ca fază cronică

Raționamentul din spatele acestei diferențieri este că procesele legate de recuperare după accident vascular cerebral sunt dependente de timp. Deja la câteva ore de la debutul ischemiei cerebrale, o cascadă de mecanisme de creștere a plasticității duce la creșterea dendritică, răsărirea axonală și formarea de noi sinapse. În plus, cele mai semnificative ameliorări apar în primele câteva săptămâni după AVC, atingând adesea un platou relativ după 3 luni, cu o recuperare mai puțin semnificativă ulterior, în special în ceea ce privește simptomele motorii. După 6 luni, recuperarea spontană este de obicei la limita sa, ducând la un deficit mai mult sau mai puțin stabil, adică cronic.

O regulă generală în recuperarea după un accident vascular cerebral este că pacienții cu deficite ușoare au mai multe șanse să se recupereze bine decât pacienții cu deficite inițial mai grave. “Regula recuperării proporționale” presupune că pacienții își pot îmbunătăți, în medie, aproximativ 70% (+/- 15%) din funcția pierdută în decurs de 3-6 luni după AVC, funcția pierdută fiind definită ca fiind diferența ipotetică dintre funcția normală (de exemplu, un scor complet la un test motor) și deficitul inițial al pacientului.

Alte studii, ce utilizează servicii de reabilitare, prin intermediul sistemelor VR, prezintă rezultate remarcabile. Realitatea virtuală este definită ca o interacțiune care permite utilizatorilor să interacționeze cu un mediu stimulat multisenzorial și să primească feedback în timp real cu privire la performanța dintre tehnologia avansată a calculatorului și utilizatori cu un mediu generat de calculator într-un mod naturalist.

Un studiu realizat în Spania a fost efectuat pentru a evalua eficacitatea clinică a utilizării VR ca program de telereabilitare în îmbunătățirea echilibrului după accident vascular cerebral. Toți cei 30 de pacienți cu accident vascular cerebral participanți au primit 20 de sesiuni de antrenament de 45 de minute cu programul de telereabilitare, desfășurate de 3 ori pe săptămână în clinică sau la domiciliu. Rezultatele au arătat că programele de telereabilitare bazate pe VR promovează abilitățile loco-motorii asociate cu echilibrul în același mod ca intervențiile în clinică.

Într-o altă analiză sistematică recentă, au fost incluse studii comparative randomizate pentru a compara efectele VR asupra funcțiilor membrelor superioare și impactul asupra mersului, funcției cognitive și ADL după accident vascular cerebral; cu o intervenție alternativă sau fără intervenție. Rezultatele revizuirii au constatat că VR a fost mai eficientă decât terapia convențională în îmbunătățirea funcției membrelor superioare pe baza a 12 studii și semnificativ mai eficientă decât nicio terapie în îmbunătățirea funcției membrelor superioare pe baza a 9 studii.

Poti face aici o programare pentru fizioterapie

Reabilitarea asistată de roboți este un domeniu tehnologic în curs de dezvoltare care își propune să fie utilizat în cadrul reabilitării accidentelor vasculare cerebrale. Tehnologia robotică reprezintă un instrument foarte repetitiv și orientat spre sarcini care poate fi administrat în reabilitarea după un accident vascular cerebral. Potențialul tehnologiei robotice în reabilitarea accidentului vascular cerebral ar putea oferi avantaje extinse, nu doar în ceea ce privește costurile, ci și pentru cercetători, cu o abordare inspirată din practica bazată pe dovezi. Dovezile unei revizuiri sistematice care a inclus 11 RCT au constatat că terapia asistată de robot a avut efecte similare terapiei convenționale asupra recuperării motorii a membrelor superioare, a forței, a controlului motor și a ADL.

Cercetările sugerează că serviciile de terapie ar trebui să înceapă în mod ideal în termen de 2 săptămâni de la debutul accidentului vascular cerebral. Aceste servicii includ de obicei terapii fizice, ocupaționale și logopedice, în funcție de deficitele specifice observate. Obiectivele principale ale serviciilor de terapie includ prevenirea căderilor, îmbunătățirea mersului și a funcției de echilibru, prevenirea contracturilor și a ulcerelor de presiune, revenirea la activitățile zilnice și ameliorarea dizartriei și afaziei, după cum este adecvat pentru fiecare disciplină în parte.

Terapia în oglindă, stimularea electrică neuromusculară, antrenamentul specific unei sarcini, facilitarea neuromusculară proprioceptivă și exercițiile terapeutice cognitive sunt abordări terapeutice frecvent utilizate pentru abordarea deficitelor legate de accidentul vascular cerebral. În plus, stimularea electrică transcutanată și tehnicile de fixare cu bandă adezivă sau cu chingi sunt utilizate pentru gestionarea durerii de umăr după accident vascular cerebral.

Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili abordările optime de reabilitare în tot spectrul de recuperare post accident vascular cerebral, deoarece cercetările existente sunt adesea lipsite de dovezi concludente sau se bazează pe eșantioane mici.

Datorită beneficiilor sale dovedite, se recomandă inițierea reabilitării cât mai curând posibil după un accident vascular cerebral. Echipele de pacienți internați sunt formate în general din clinicieni, asistenți medicali, logopezi, fizioterapeuți, terapeuți ocupaționali și asistenți. Reabilitarea precoce îmbunătățește rezultatele pentru sănătate, promovează încrederea pacientului și îmbunătățește abilitățile de autoîngrijire.

Rolurile diferitelor persoane implicate în procesul de reabilitare:

1. Familia pacientului:
   • Caracterizează obiectivele
   • Își asumă controlul asupra programului de reabilitare și asupra administrării invalidității pe termen lung
2. Asistentă medicală de reabilitare:
   • Creează un mediu de restaurare
   • Administrarea cazurilor
   • Instruirea familiei
   • Îngrijirea pielii și a intestinelor/vezicii urinare
3. Asistent social pentru reabilitare:
   • Evaluarea și administrarea bunurilor familiei și ale comunității
   • Dispoziții privind externarea
   • Administrarea cazurilor
4. Medic:
   • Administrarea terapeutică a incapacității
   • Supravegherea afecțiunilor comorbide
   • Inclus mai puțin în afara cadrelor de reabilitare grave
5. Terapeut ocupațional:
   • Evaluarea și tratamentul aptitudinilor de autoconsiderare
   • Handicap la nivelul membrelor superioare, atele și dispozitive de asistare
6. Fizioterapeut:
   • Evaluarea și tratamentul problemelor de mobilitate
   • Calitate, adaptabilitate, echilibru, continuitate, coordonare, ajutor pentru mobilitate
7. Ortopedie/protezare:
   • Propune, planifică, produce și obține echipamente individualizate
8. Logoped:
   • Evaluarea și administrarea tulburărilor de comunicare, înghițire
9. Psiholog:
   • Evaluare și administrare a stării cognitive, comportamentale și efective
   • Legături cu starea perceptiv-motorie și de limbaj
10. Dietetică și nutriție:
    • Evaluarea și administrarea stării dietetice
    • Regimuri alimentare extraordinare
    • Alimentație enterală și parentală

Sursa foto: iStock

Surse:

• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK535369/
• https://www.health.harvard.edu/login?redirect_to=https%3A%2F%2Fwww.health.harvard.edu%2Fnewsletter_article%2FRecovering_from_a_stroke
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7650109/