Sindromul tunelului carpian
Sindromul de tunel carpian este o afecțiune comună care afectează mâna și încheietura mâinii, provocând durere, amorțeală și senzații de furnicături. Tunelul carpian reprezintă un pasaj îngust în încheietura mâinii, înconjurat de oase ,ligamente si tendoane, prin care trece nervul median. Atunci când țesuturile din tunel devin inflamate sau umflate, poate pune presiune asupra nervului median, ducând la simptomele acestui sindrom.
Foarte mulți pacienți care ajung la Alchimeia se confruntă cu dureri de mâini, în majoritatea cazurilor deoarece desfășoară muncă manuală care duce la afecțiuni ale membrelor superioare, dar există și alte motive. Considerăm că este important să discutăm cum se pot preveni astfel de neplăceri și care sunt metodele pentru a-ți redobândi sănătatea în cazul diagnosticului de sindrom al tunelului carpian.
Simptomele sindromului de tunel carpian încep de obicei treptat și pot fi inițial destul de rare, motiv pentru care pacienții tind să le ignore, ceea ce duce la complicații. Cu toate acestea, pe măsură ce afecțiunea progresează, simptomele pot deveni mai persistente și mai severe.
Persoanele cu sindrom de tunel carpian experimentează adesea dureri în mână, încheietura mâinii și antebraț, care pot iradia în sus pe braț și pot afecta chiar și umărul. Senzațiile de amorțeală și furnicături, descrise în mod obișnuit ca înțepături de ace, sunt de asemenea frecvente, în special la degetul mare, arătător, mijlociu și pe jumătate degetului inelar.
Acțiuni banale precum prinderea obiectelor sau efectuarea de mișcări repetitive ale mâinii pot accentua aceste simptome. În plus, unele persoane pot observa slăbiciune în mână și dificultăți cu abilitățile motorii fine, cum ar fi să coase nasturi pe haine sau să ridice obiecte mici și ușoare.
Unii factori de risc cresc probabilitatea dezvoltării sindromului de tunel carpian. Aceștia includ mișcări repetitive ale mâinii, cum ar fi tastarea sau munca pe linia de asamblare, care pot solicita încheietura mâinii și pot crește inflamația în tunelul carpian. Alți factori care contribuie includ anumite afecțiuni medicale, cum ar fi artrita, diabetul și tulburările tiroidiene, precum și modificările hormonale în timpul sarcinii. În plus, persoanele cu antecedente familiale de sindrom al tunelului carpian sau cele care au suferit leziuni ale încheieturii mâinii au, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.
Atunci când la Alchimeia ajunge o persoană care se confruntă cu dureri la nivelul mâinilor sau a brațelor, efectuăm investigații amănunțite pentru a determina – în primul rând – cauzele care au dus la acest disconfort.
Cauzele sindromului tunelului carpian
Sindromul de tunel carpian poate avea diverse cauze, iar diagnosticul se bazează de obicei pe o combinație de istoric medical, examen fizic și teste specifice. Un profesionist din domeniul sănătății va evalua simptomele individului, va întreba despre obiceiurile sale de lucru și va efectua un examen fizic pentru a evalua mobilitatea incheieturii și forța mâinii.
Un test precum semnul Tinel este recomandat pentru diagnosticarea afecțiunii. În cadrul acestui examen, specialistul atinge nervul median pentru a provoca o senzație de furnicături. Un alt test specific este Phalen, util mai ales în stadiile incipiente ale bolii.
În unele cazuri, pot fi comandate teste de diagnostic suplimentare, cum ar fi ecografia musculoscheletala prin care se măsoară aria nervului și se identifica tesuturile inflamate, studiile de conducere nervoasă sau electromiografia. Aceste teste măsoară viteza impulsurilor nervoase și pot ajuta la determinarea severității leziunilor nervoase și la identificarea localizării exacte a compresiei nervului median.
Diagnosticul precoce al sindromului de tunel carpian este crucial pentru a preveni deteriorarea ulterioară a nervilor și pentru a gestiona cât mai eficient simptomele. Prin urmare, persoanele care se confruntă cu disconfort persistent la mână sau la încheietura mâinii ar trebui să solicite imediat sprijinul specialiștilor.
În urma identificării cauzelor exacte care au dus la declanșarea sindromului de tunel carpian și după stabilirea detaliilor legate de starea pacientului, specialiștii Alchimeia vor începe să construiască un plan de tratament și recuperare personalizat și adaptat la nevoile persoanei.
Tratamentele sindromului tunelului carpian
Tratarea sindromului de tunel carpian este esențială pentru ameliorarea durerii, îmbunătățirea funcției mâinii și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Abordarea tratamentului depinde de severitatea afecțiunii și poate varia de la măsuri conservatoare până la intervenție chirurgicală.
În unele cazuri pacienții vor trebui să poarte atele/orteze pentru imobilizarea articulației și a încheieturii mâinii, în așa fel încât să se reducă presiunea de la nivelul nervului median. Atelele sunt de obicei purtate în timpul somnului sau în timpul activităților care agravează simptomele, dar unii pacienți pot avea nevoie de ele tot timpul, în funcție de severitatea afecțiunii.
Medicamentele antiinflamatoare pot fi prescrise pentru a atenua durerea și inflamația, însă nu sunt principala noastră strategie atunci când vine vorba de tratament. Substanțele de acest tip au rolul de a trata simptomele de moment, iar abordarea noastră este una pe termen mediu și lung.
Terapia ocupațională sau kinetoterapia poate fi de asemenea benefică, cu exerciții care vizează întărirea încheieturii mâinii și îmbunătățirea flexibilității. În plus, modificările ergonomice la stațiile de lucru și la instrumente pot ajuta la reducerea tensiunii asupra încheieturii mâinii.
Credem în kinetoterapie ca formă principală de tratament, care asigură inclusiv o stare emoțională mult mai bună. Pe măsură ce programul de recuperare avansează, exercițiile pot deveni mai intense, pentru rezultate cât mai bune.
Dacă măsurile conservatoare nu reușesc să ofere o ușurare adecvată sau dacă afecțiunea este severă, se poate recomanda intervenția chirurgicală. Operația de eliberare a tunelului carpian implică tăierea ligamentului care formează acoperișul tunelului carpian, ceea ce eliberează presiunea asupra nervului median. Procedura poate fi efectuată ca o intervenție chirurgicală deschisă sau endoscopic cu incizii mai mici. Post-chirurgie, reabilitarea și terapia mâinii sunt adesea necesare pentru a restabili puterea și flexibilitatea acesteia.
În unele cazuri, terapiile cum ar fi chiropractica sau terapia manuala pot fi explorate, dar eficiența lor în tratarea sindromului de tunel carpian este încă un subiect de dezbatere și cercetări ulterioare.
În concluzie, sindromul de tunel carpian este o afecțiune frecventă caracterizată prin durere, amorțeală și furnicături la nivelul mâinii și încheieturii mâinii. Poate fi cauzată de diverși factori, iar diagnosticarea precoce este foarte importantă pentru un management eficient al stării viitoare a pacientului.
Tratamentele conservatoare, cum ar fi ortezarea, medicamentele și terapia, sunt adesea opțiuni de tratament. Cu toate acestea, dacă simptomele persistă sau se agravează, poate fi necesară o intervenție chirurgicală. Respectarea planului de tratament și participarea activă la terapie ajută la atenuarea simptomelor, prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea funcției mâinii pentru persoanele cu tunel carpian.