Despre scolioză
Reprezintă o deviație în toate cele 3 planuri: frontal, sagital şi transversal, incomplet reductibilă a coloanei vertebrale. De regulă, această afecțiune apare în zona toracală sau toraco-lombară, iar coloana vertebrală ia foma literei S sau a literei C.
Scoliozele sunt împărțite în două grupe principale: scolioze funcționale (nestructurale) și scolioze structurale.
Scoliozele funcționale pot fi provocate de inegalități ale membrelor inferioare, de anchiloze ale șoldului în poziții vicioase, de contracturi musculare paravertebrale antalgice (în hernia de disc) etc. Acestea nu sunt evolutive, dispar odată cu dispariția sau corectarea cauzei care le-a produs, deviația laterală a coloanei este complet reductibilă clinic și radiologic în poziția culcat. Această situație se poate întâlni la copii în cazul unei creșteri rapide, în insuficiența musculoligamentară, igienă vertebrală deficitară sau, uneori, inegalitate de membre inferioare cu dezechilibru al bazinului (dezechilibru mecanic redresat prin aplicarea unui talonet).
Cauzele care duc la apariția scoliozelor structurale pot fi congenitale, neurologice, musculare, genetice, metabolice(rahitism), secundare unor afecțiuni dobândite (traumatisme, tumori vertebro-medulare, poliomielită, scolioze tetanice), dar marea majoritate a acestora au cauză necunoscută (scoliozele idiopatice: aproximativ 75%). Majoritatea cazurilor de scolioză idiopatică apar între vârsta de 10 ani și momentul în care copilul este complet dezvoltat, fiind împarțite în : scolioză infantilă(0-3 ani), scolioză juvenilă(3-14 ani), scolioză adolescenților (cea mai frecventă după pubertate), scolioză idiopatiăa a adultului (cu posibil debut în adolescență).
Cum recunoaștem o scolioză la copii?
Aceasta este rareori dureroasă, curbele mici sunt adesea neobservate de parinți, dar pot fi detectate în timpul unui control periodic la pediatru. Putem identifica un umăr mai ascensionat, omoplatul mai proeminent, asimetria discretă a triunghiului taliei, un șold ușor ascensionat și chiar un ușor dezechilibru lateral al trunchiului. În cele mai multe cazuri, scolioza nu limitează mișcarea sau nu provoacă dureri de spate consistente până când nu devine severă, când poate duce la dificultăți de respirație, slăbiciune, amorțeală sau durere la nivelul extremităților inferioare. Fetele sunt mai afectate decât băieții și dezvoltă scolioză mai severă. Orice scolioză se poate înrăutăți, din acest motiv necesită monitorizare regulată.
Diagnosticul scoliozei și stabilirea tipului acesteia sunt realizate cu ajutorul unei radiografii, iar pentru tratamentul scoliozei a fost impus un protocol de standardizare, aplicat în funcție de curbură scoliotică. Astfel, pentru o curbură de la 0-30 grade se recomandă kinetoterapia ; pentru o curbură între 30-50 grade se recomandă kinetoterapie și tratament ortotic (corset); la o curbură de peste 50 grade se recomandă intervenție chirurgicală.
În general, după diagnostic, e necesar un control de specialitate din 4 în 4 luni, pentru ca medicul să observe modul în care progresează scolioza.
Autor: Dr Ecaterina Istov
