Fasting Pro sau Contra?
Să faci fasting sau să nu faci?
Aceasta-i întrebarea!
Pentru că mulți dintre pacienți mă tot întreabă despre una din dietele la modă astăzi, intermittent fasting (postul/înfometarea/restricția alimentară intermitentă), astăzi vreau să vă atrag atenția asupra a ceea ce spun studiile privind beneficiile acestei metode asupra sanatății și scăderii în greutate.
Despre această metodă se știe încă din anii 1960-1970, la acel moment concluzia fiind că dieta nu este superioară clasicei restricții calorice (spoiler 😛).
La ce se referă postul intermitent? Metoda definește o restricție a aportului alimentar în raport cu timpul (crononutriție) și are mai multe posibilități:
Metoda 16:8 Alimentația se întamplă într-o fereastră de 8 ore, cu toate că există variații individuale, unele persoane reducând acest interval la 4 ore, restul timpului se practică restriciție alimentară;
Metoda 5:2 Manânci normal 5 zile pe săptămână, iar 2 zile reduci aportul caloric foarte mult, la 500-600 kcal/zi;
Metoda cu zile de post complet Manânci normal 5 sau 6 zile din saptămână, iar în 1 sau 2 zile consumi doar apă.
La o simplă căutare a studiilor privind această metodă, veți descoperi cu surprindere aproape 22 milioane de rezultate!
Dacă în ultimii ani metoda a câștigat popularitate, dacă ar fi să tragem o concluzie astăzi, bazat pe dovezile clinice, am putea spune că:
Nu există o definiție clară a ceea ce înseamnă post intermitent (vezi mai sus) și nu există o dietă standard;
Nu există în prezent dovezi clare care să recomande această dietă mai mult, comparativ cu alte metode, cercetările fiind în prezent foarte la început;
Dacă unele studii arată beneficii precum: scădere în greutate, a insulinorezistenței, a inflamației, stresului oxidativ, a riscului de a dezvolta boala cardiovasculară ori anumite tipuri de cancer, îmbunătațirea profilului lipidic, și a calității microbiotei intestinale, majoritatea lor au numeroase neajunsuri: cele mai multe sunt studii pe șoareci, iar cele cu subiecți umani au cuprins un numar mic de persoane, s-au desfășurat pe termen scurt și au avut o rată mare a abandonului (dovadă că este o meodă dificilă de susținut pe termen lung);
Ca și neajunsuri ale metodei, pot menționa:
Aport alimentar inadecvat nevoilor reale, cu pierdere de masă musculară, deficiențe nutriționale și chiar malnutriție (se recomandă precauție în adoptarea metodei la persoanele sub 25 ani, vârstnici, femei însărcinate sau care alăptează);
Apariția tulburărilor de alimentație prin creșterea senzației de foame în perioada de post și supraalimentare în intervalul permis (binge-eating);
Modificări ale dispoziției și creșterea iritabilității;
Gânduri obsesive despre mancare și teama de a pierde controlul asupra ingestiei în preajma acesteia;
Afectarea somnului, oboseală și tulburări de concentrare;
La persoanele cu diabet aflate în tratament poate crește riscul de hipoglicemie la tipul 1 de comă cetoacidozică;
Posibilitatea înrăutațirii simptomelor digestive la persoane cunoscute cu afecțiuni în această sferă;
Interferența cu admnistrarea medicației la persoanele aflate în tratament cronic cu medicamente ce se administrează doar cu alimentația etc.
Așadar, dacă ar fi să mă întrebați astăzi, aș spune că metoda are mai multe neajunsuri decât beneficii, că nu e pentru toată lumea, că mai degrabă e mai importantă calitatea, diversitatea și cantitatea alimentelor pe care le ingerăm, că e foarte important exercițiul fizic practicat cu regularitate, și că sanătatea mentală și emoțională sunt bazele sanătații la modul general, căci doar din starea de echilibru putem face cele mai înțelepte alegeri în toate aspectele vieții noastre.
Până la urmatoarea întâlnire, sănătate maximă vă doresc!
